Tot mai multe provocări pentru societatea românească: reeducarea părinților referitor la orientarea sexuală, grădinițe de gen, tabere de transgender pentru minori. Tot ce este mai straniu și inventat vine din societățile unde deja acest scenariu straniu este implementat: spălări masive de principii și teorii ce pot traumatiza și condamna definitiv viața unui copil. Iată mai multe detalii:
În lupta împotriva discriminării de gen, un trend în materie de parenting „copilul de gen neutru”, începe să aibă tot mai mulţi adepţi. Este vorba despre decizia unor părinţi de a nu dezvălui copiilor ce apartenenţă la gen sexual au.
Cuplurile care îmbrăţișează această metodă își cresc copiii ca „theybies”, fără încadrarea în tipologia „el/ea”, cel puţin până când copilul este suficient de mare pentru a decide singur ce gen sexual vrea să își atribuie. Susţinătorii acestui model de parenting cred că genul este un construct social, pe care nu doresc să îl impună copilului ca nu cumva această încadrarea să aibă impact asupra viitorului său.
„Socializarea în funcţie de gen contribuie la segregarea sexuală, la apariţia stereotipurilor sexuale și la microagresiunile care generează inegalităţi de gen în copilărie și la maturitate”, a explicat pe web-site-ul ei, Kyl Myers, mama unui băieţel de doi ani, pe care ea și soţul ei Brent îl educă în mod „creativ” din punct de vedere al genului. Copilul a primit un nume unisex, se joacă și cu mașinuţe și cu păpuși, dacă dorește poate folosi accesorii specifice fetelor, se poate da cu ojă, se îmbracă atât cu haine pentru fete cât și cu haine pentru băieţi, însă poate face diferenţa între bărbaţi și femei.
„Dacă oamenii nu cunosc sexul lui Zoomer, nu pot să-l trateze ca pe un băiat sau o fată, ci mai degrabă, copilul este tratat minunat și are o copilărie timpurie fără stereotipuri de gen”, a adăugat mama copilului. Acesta este educat astfel încât să ajungă la o înţelegere a propriului gen în timp, și să decidă singur cărui gen va aparţine, decizie așteptată de părinţi în jurul vârstei de trei sau patru ani.
Familia Myers spune că au fost inspiraţi să îl crescă pe Zoomer în acest fel după ce au citit despre povestea lui Storm în Toronto Star, un copil care a fost crescut și el în acest fel. Însă cei doi copii nu sunt cazuri singulare, iar părinţii care adoptă acesti stil de parenting găsesc sprijin chiar din partea unor pshihologi. Diane Ehrensaft, psiholog din California, autoare a unei cărţi-ghid pentru părinţi de copii nonconformiști din punct de vedere al genului sexual, își crește „fata-băiat” tot într-un stil creativ, care include „genuri hibride”. Ea nu susţine, însă ideea ca părinţii să nu le divulge copiiilor sexul biologic, de teamă că astfel le neagă de fapt oportunitatea de a lua poziţie faţă de un gen sau altul.
Poziţia altor psihologi susţinători ai ideii că genul sexual este un construct social este și mai nuanţată. Dr. Jillian Roberts, fondator al fundaţiei de parenting Family Sparks și profesor la Universitatea din Victoria, susţine că ceea ce contează cel mai mult este ca părinţii să își sprijine copiii, ca acei copii aflaţi în procesul de tranziţie sexuală să își poată explora gândurile și sentimentele. „Unii copii simt confuzie cu privire la motivul pentru care corpul lor nu se potrivește cu spiritul lor, cu ceea ce simt și cu genul cu care simt că vor să se identifice. (…) Cu toate acestea, acești copii nu au raportat niciodată că s-au simţit traumatizaţi pentru că li s-a spus „el” sau „ea”. Prin urmare, cred că nu este necesar ca părinţii să încerce să folosească termeni precum „theybys”, a declarat Roberts pentru Global News.
Pe de altă parte, sunt experţii care au suspiciuni puternice în ceea ce privește dezvoltarea psihologică optimă a copiilor pe termen lung, ca urmare a unei educaţii de felul acesta. „Fiecare copil, fată sau băiat, trebuie să se identifice puternic cu genul căruia bilogic îi aparţine, ca persoană de sex masculin sau feminin. Fără ea, copilul se simte pierdut și confuz în legătură cu propria identitate. (…) Sexul și sexualitatea sunt aspecte ale identităţii unei persoane. Fără o claritate asupra acestor aspecte, fără sex masculin sau feminin, copilul nu este o persoană deplină”, a explicat Fran Walfish, psihoterapeut din Beverly Hills, California, SUA.
„O persoană nu poate alege dacă este femei sau bărbat. Apartenenţa la gen ce este ceva intrinsec, în corpul lor la naștere”, e explicat Peter Sprigg, membru al Consiliului de Cercetare al Familiei.
Părinţii care își cresc copiii în felul acesta sunt atât de fixaţi în ideile lor încât nu înţeleg că de fapt își expun copilul unui risc mai mare de hărţuire. Iar copilul agresat se simte singur și în imposibilitatea de a-și face prieteni, se arată într-o analiză Families Media. Adepţii acestei metode de parenting care îi forţează pe fiii și pe fiicele lor să fie neutri din punct de vedere al genului sexual, chiar dacă copiii refuză, comit un abuz, se arată în aceeași analiză Families Media.
Sursa semneletimpului.ro
