„Țin minte-un timp ce nu l-a șters uitarea, Când, lângă chipul mamei, mult iubit, Îmi apărea alăturea alt chip, Eram copii, vreo douăzeci, în clasă, Unii mai vrednici, alții mai poznași, Dar toți tăceam când auzeam pe sală Mult așteptații, cunoscuții pași. Intra cum ar intra în casa ei Și ne vorbea de câte sunt pe lume, În limpezi vorbe, pline de temei, Și pentru înțelesul nostru-anume. Voi ști oricând, chiar anii de-ar mai trece, De ochii ei, de părul ei bălai, De mersul, de dulceața ei din grai, De-nvățățura-i, niciodată rece”. Am început acest editorial cu versurile Ninei Casian pe care vi le dedic din suflet, dragi învățători. La mulți ani! Astăzi este ziua voastră iar eu, în numele tuturor părinților din această țară, vreau să vă mulțumesc din inimă. Emoțiile care dau viață și creează amintiri sunt cele peste care timpul nu se va așterne niciodată. Cele mai puternice sunt de așa natură să ne schimbe destinul pentru totdeauna.
Primul contact cu școala, cu oamenii care urmează să ne pună în mâini viitorul, creionul și cartea, face parte din galeria acestor impresii al cărui ecou nu se va stinge niciodată. Anii de școală reprezintă cele mai solide cărămizi pe care dascălii le așează cu dragoste, la temelia existenței noastre. Chipul, glasul, gesturile învățătorului sau ale învățătoarei vor deveni sensurile care își vor pune amprenta pe universul în care ne vom întinde visurile precum aripile Luceafărului, sau precum cele ale lui Icar. Viața este cel mai frumos dar primit de la Dumnezeu, iar pe lângă mama și tata, orice copil mai are un înger pe pământ: pe dascălul care îl ajută să pășească curajos către viață. În aceste vremuri grele pentru întreaga lume, dar mai ale pentru România, meseria pe care ați ales să o urmați este una care cere sacrificii uriașe, dar care, sunt sigură, vă oferă și satisfacții pe măsură.
Ca mamă de cinci copii, eu știu cât de greu este să ai grijă, cu dragoste și răbdare, de sufletele pe care Dumnezeu le-a trimis pe lume și ni le-a dăruit spre a le crește și a le dezvolta. Sunt convinsă că menirea dumneavoastră, dragi dascăli, este mult mai dificilă decât a noastră. Sunt alături de voi, vă sprijin cu toată forța mea. Mi-aș fi dorit să se pună un mai mare accent, în cadrul acestei greve naționale, pe unicul deziderat pentru care trebuie să luptăm cu toții: cei 6% din PIB pentru Educație! Spiru Haret are o faimoasă vorbă: „Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara”.
Iar astăzi, școala românească este în ruine. Ca părinte, ca român care îmi doresc cu orice preț să rămân aici, mă sperie viitorul care se construiește cu un astfel de sistem de educație. Protestele dumneavoastră, stimați profesori, au fost, ca orice manifestație din această țară, deturnate de forțe ascunse, de interese politice meschine, de oameni cărora nu le pasă cu adevărat de țară, ci doar de procente electorale. Am mai spus-o și o voi repeta cât mă vor ține puterile: stimați români, trebuie să avem mare grijă la oportuniștii care urlă și mimează patriotismul la televizor, dar promovează extremismul, ura și dezbinarea.
Doleanțele dascălilor, ca și ale celorlalte categorii sociale nu sunt pretenții, stimabililor care ne conduceți, ci sunt năzuințe legitime. Protestul lor este unul normal, democratic. Repet, îi susțin pe profesori, dar nu și blocajul din educație , care deja pe mulți tineri ii consta mult. Unii, care își permit, și-au luat cazare și bilete de avion sa studieze in tari străine. Și acum sunt îngrijorați ca vor pierde nu doar banii ci și ani din viața lor. Și cine îngheață un an risca sa nu se mai întoarcă. Dacă școală începe munca, îndrăgosteala și cine știe ce provocări mai sunt în zilele noastre pentru un tânăr care este efectiv victima unei negocieri proaste făcute de liderii de sindicate și liderii politici care mai de care ambiționați sa vorbească pe la televizor pe rețelele de socializare și mai puțin la aceeași masa rotundă a soluțiilor. Îmi pasa mai mult de copiii mei, vreau sa aud părinții bucuroși ca s-au chinuit sa ii țină aici in țara la studii și nu sa regrete ca au eșuat și cumpara bilet doar dus in țara in care se simt respectați, iar pruncii lor nu mai risca sa rămână cu studiile neterminate Nu este normal, este ca infiltrații din partide să manevreze cu atât de multă abilitate masele, încât mulți dintre noi să nici nu ne dăm seama.
Au mai fost unii care a călcat pe cadavrele martirilor de la revoluția furată, iar astăzi, în loc să fim o națiune puternică, suntem la coada Europei din toate punctele de vedere. Cei care au trădat revoltele din decembrie 1989, astăzi sunt la comandă. Păpușarii din culise sunt cei care ne decid destinele! Și noi îi lăsăm să o facă în continuare. Pericolul extremismului este major pentru această țară, nu putem accepta îndemnuri la violențe, la rebeliune fără motiv, la dezbinare. Vreau să subliniez clar că atât AUR, cât și USR au oameni de calitate, dar mi-e teamă că sunt prea puțini și că se vor pierde în haosul politic provocat de cele două formațiuni. Evident, unora le convine că România se află în acest punct de grea încercare.
Războiul din Ucraina continuă cu ferocitate, în Balcani tensiunile sunt uriașe, iar sângele nevinovaților scaldă iar pământul. Trupele NATO au fost atacate în Kosovo, iar conflictul capătă proporții ce pot scăpa de sub control. Și în vest, în vest dragii mei, ochiul străinului se abate iar peste ceea ce nu i-a aparținut niciodată de drept. Când satul este fără câini, iar când țara este fără stăpâni, tâlharii dau lovitură după lovitură. Transilvania a fost, este și va fi a românilor, cu orice preț! Am tolerat prea mult îndemnurile la răscoală, la rebeliune, din partea celor mai înalți oficiali ai Budapestei.
Acum este vremea să facem mult mai mult decât atât. Trebuie să luăm toate măsurile necesare pentru a ne asigura integritatea teritorială. Am acordat etniilor care trăiesc în România, în bună pace, privilegii ca nicio altă țară, iar astfel de atacuri veninoase ale oamenilor lui Orban trebuie să înceteze. Și nu se vor opri până ce liderii noștri nu vor înțelege pericolul fără precedent care vine de la apus. Treziți-vă, români! Altfel, cu voi va apune și România!
Diplomația noastră s-a stins odată cu Regele Mihai. Astăzi nu mai avem lideri care să bată cu pumnul în masă pentru interesul țării. Ne punem semnătura pe deciziile altora și acceptăm umili toate ordinele ni se livrează din alte capitale. Mă îndoiesc de faptul că lideri care se cațără pe garduri, ori care se promovează prin filmări pline de ură din Parlament, ar putea să ne reprezinte cu cinste și fermitate interesele.
Așa că astăzi, noi- cei mulți și umiliți, trebuie să ne asumăm destinul și rolul în istorie. Vrem o țară puternică și educată? Atunci, ține de noi să alegem cu cap! Votul este cea mai puternică armă pe care o avem. Prin el ne oferim viitorul în mâinile unor oameni care vor decide soarta a generații. Să nu mai punem ștampila pe circari, pe extremiști, pe corigenți și repetenți care au terminat studiile cu greu. Vrem o țară ca afară? Atunci, afară și cu trădătorii de la butoane! Noi, cei mulți avem puterea în mâini! Noi suntem responsabili pe cine girăm să ne reprezinte! A venit clipa să ne luăm cu adevărat soarta în mâini și să pricepem importanța vremurilor pe care le trăim. Este clar că există un interes ca aceste convulsii sociale să nu se oprească aici. În setea lor de putere, unii sunt în stare să calce și pe cadavre pentru a ajunge la panoul de comandă al țării. Nu contează cum își vor îndeplini acest obiectiv, important e să acapareze cât mai multe funcții-cheie, posturi din care să își extindă tentaculele peste acest popor. Suntem dezbinați intenționat pentru ca profitorii să escaladeze această scară a haosului. Și să nu credeți că nu o vor face!
De ce nu investesc în educație? Răspunsul este simplu, dar dureros: au nevoie de o masă lipsită de cultură, de un electorat fără prea multe studii, doar ca să manipuleze și să manevreze cum vor ei. Ce trebuie să facem? Cum ne vindecăm? Nu încap în aceeași inimă și ura, și iubirea. Să plantăm semințele binelui în noi, pentru ca apoi să dăruim lumii flori și nu spini. Să oferim celor din jurul nostru dragoste, pentru ca ea să se întoarcă la noi. Și, dacă suntem incapabili să îi iubim pe unii oameni, măcar să îi respectăm.
Sper ca săptămâna asta să văd ca PSD nu mai fuge de răspundere și preia guvernarea, o săptămâna in care se face rotativă, că se respecta protocolul, se depune jurământul și avem o finalitate la crizele care sunt gata sa erupă acum. Altfel, cu siguranță vom avea o vara lunga si complicata! Sa ne unim forțele cu cei mai capabili și muncitori, ca să trecem peste toate provocările cu cât mai puține zgârieturi sau cicatrici. Cu demnitate să ne dam mâna pentru România suverană!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
Sursa: Realitatea de Bucuresti
