Dragii mei, observăm că trăim o epocă de mari și grele încercări. Se poartă un război pe toate fronturile. Mă îngrozește câte răutăți, câte nenorociri se petrec în fiecare zi și nu suntem în stare să le oprim. Pare că intenționat oamenii din această țară, dar și de pe tot globul, urmăresc doar să-și facă rău. Trăim într-o societate a cărei fibră se descompune de la o zi la alta. O lume al cărui ADN s-a deteriorat ca urmare a metastazelor provocate de manipularea păpușarilor din umbră și a indiferenței noastre, a tuturor.
Se poarta un război comercial, un război politic la toate nivelurile, se poartă un război mediatic între diferite grupuri de interese, al cărui scop e să pună mână pe cât mai mult din ce a rămas pe această lume. Asistăm fără dubiu la o răsturnare a valorilor, în care mediocritatea și lipsa de bun simț sunt noile coordonate. Am înlocuit reperele morale și culturale veritabile cu indivizi care nu știu să lege două cuvinte, dar care au devenit mari influenceri pe diferite rețele de socializare online. Ironic acest termen, căci între noi, real, face to face, nu mai știm să socializăm.
Nu știu ce se pregătește în culise, dar viitorul nu arată deloc bine. Ca părinte, ca mamă de cinci prunci, eu sunt înspăimântată de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este de ajuns să deschidem cea mai nenorocită dintre aplicații, adică Tik Tok, doar ca să ne facem o imagine de ansamblu. Este locul unde toți sunt vedete, deși nu au nimic de oferit. Nu vă abandonați copiii în ghearele acestei blestemății care macină fiecare celulă din tot ce a mai rămas bun și drept pe acest pământ. Paradoxul este că, în această epocă a tehnologiei, devenim sclavi ai monitoarelor, ai tastaturii și ai aplicațiilor create cu scopul suprem de a ne îndepărta și de a ne îndobitoci.
Este cumplit războiul dintre noi, care are ca sursă primară războiul din noi. Conflictele tot mai puternice sunt inevitabile într-o lume care a rămas în cea mai mare parte a ei departe de credință, supusă păcatului și morții. Iar sfinții bisericii ne învață că este cu neputință să păstrăm pacea sufletului de nu vom veghea asupra minții, adică dacă nu vom izgoni gândurile rele, viclene, neplăcute lui Dumnezeu. Înainte de a privi dincolo de noi, cred că e cazul să analizăm ce se întâmplă cu noi înșine. Trebuie să privim cu mintea în inimă și să înțelegem ce se petrece acolo. Este pace sau nu? Dacă nu, cercetează și vezi cu ce ai greșit. În timp ce lumea se prăbușește din cauza lipsei de valori veritabile, criza din educație se adâncește, iar riscul amânării examenelor naționale crește exponențial.
Cine manevrează și cine are interesul ca această țară să fie blocată de astfel de greve? Doar timpul ne va spune. Dar oare mai avem timp? Ne mai permitem astfel de sincope? Luni ar trebui să fie susținute primele probe la Bacalaureat, dar șahul jucat de politicieni, care au interese personale, ne refuză dreptul la o Românie modernă, prosperă, educată. Susțin manifestațiile dascălilor, dar nu și haosul care ucide țara. La propriu. Vă mulțumim pentru mesajele primite și chiar aș vrea să vă prezint unul, dintre ele. „Exista soluții la aproape toate problemele cu care se confrunta România. Din păcate nu există voință și nici expertiza necesara din partea decadenților de a transpune in practica aceste soluții, conferindu-le un cadru legislativ.
Cât despre ticăloșirea clasei politice prin practicarea corupției si a sinecurismului, chestiunea a devenit endemica. Situația a fost aceeași pe parcursul ultimilor trei decenii. Sunt voci care afirma ca România este Grădina Maicii Domnului, că civilizația pământeană își are leagănul pe aceste meleaguri sau ca in Munții Bucegi se găsesc toate răspunsurile pe care le așteaptă omenirea. Daca facem abstracție de aceste inepții, trebuie, totuși, să recunoaștem ca meleagurile noastre au ceva special: am fost si mai suntem binecuvântați cu multa bogăție in comparație cu alte țări europene. (…) De ce nu avem si nu am avut, la nivel decizional, oameni care sa scrie o altfel de istorie fata de cea cunoscuta si trăită in ultimii treizeci de ani!?
Cineva, din mediul universitar clujean, susține ca nu mai deținem fondul genetic pentru a fi altceva decât ceea ce suntem acum si ca aceasta stare de fapt a fost determinata de golirile demografice petrecute in timpul celor doua războaie mondiale, continuate prin epurările elitelor sociale si intelectuale intre 1948 si 1989 si finalizate cu migrația a cinci milioane de romani după 1989. Sigur, putem considera golirile democratice, din ultima suta de ani, ca având un rol semnificativ in nerealizările noastre, dar nu este singura explicație. De ce ne aflam, totuși, in genunchi? Explicația este mult mai simpla decât s-ar putea crede: decadenții politici nu si-au făcut treaba, justiția a fost ca si inexistenta, serviciile s-au implicat in treburile tarii, mult mai mult decât ar fi fost normal, societatea civila a fost absenta de la viata cetatii iar mass-media a fost, in buna parte, la mana unor interese meschine. Se mai poate face ceva!?
Un prim pas ar fi elaborarea unui Proiect de Tara (despre care la modul declarativ si demagocic s-a tot vorbit de-a lungul anilor post decembriști), cu obiective pentru perioade de 5, 10 si 20 de ani. Programul respectiv trebuie sa se regăsească in Constituție, obligând astfel respectarea acestuia de către toți cei aflați la putere, la un moment dat, indiferent de apartenenta lor politica. Cine sa întocmească un asemenea de document!? Greu de spus! Un astfel de demers trebuia sa existe de cel puțin douăzeci de ani si sa avem, deja, multe obiective îndeplinite. Pana la urma, nu este o problema pe cine alegem. Pentru ca, efectiv, nu avem nicio varianta convenabila.
În plus, plaga este atât de extinsa la toate nivelurile societății încât doar timpul, prin trecerea mai multor generații, ar putea, poate, face ceva. Si daca, prin absurd, am avea o formațiune politica onesta si responsabila, nu ar avea cu cine sa facă schimbări radicale deoarece instituțiile statului sunt într-o mare disoluție, duhnind a corupție, sinecurism si lipsa de profesionalism. Singura noastră șansă este sa facem presiune, in strada dar si prin mass-media, cata a mai rămas decenta, ca ei, decidenții, sa ia hotărârile pe care ni le dorim de atâția ani: învățământ de înalt nivel, sănătate cu spitale si dotări de ultima generație, autostrăzi, agricultura performanta, punerea in aplicare la nivel național a proiectelor Hornet si Francu, protejarea mediului, justiție adevărată, neimplicarea serviciilor, corectitudine in decizii, fără coruptie, fără drepturi necuvenite si absurde, reducerea birocrației, oprirea defrișărilor, destructurarea clanurile mafiote, conservarea Deltei Dunării, înclinarea balantei comerciale in favoarea exporturilor, reducerea datoriei externe etc. „Nu vei schimba lucrurile luptându-te cu realitatea existentă.
Pentru a schimba ceva, construiește un nou tipar care sa il scoată din uz pe cel existent”., ne-a transmis pe adresa de email a redacției, domnul Corneliu Belei, din Sibiu. Așadar, dacă voi, dragi guvernanți nu sunteți capabili să identificați soluții, iată că vi le arată românii de care voi ați uitat! Stimați telespectatori, continuăm și astăzi experimentele privind la mâncarea care ne îmbolnăvește. Asta după ce un nou avertisment ne dă fiori reci: România și Bulgaria au devenit ținte sigure pentru companiile care exportă produse tratate cu substanțe periculoase. Surse Realitatea PLUS susțin chiar că anumite fructe, precum ananasul, conțin formaldehidă. Consumăm otravă de la raft, iar asta pentru că produsele care trec prin portul belgian Anvers nu mai sunt controlate ca altădată și nu mai sunt oprite atunci când sunt descoperite nereguli. Iar pentru marii producători de fructe și legume din Statele Unite, Turcia sau Grecia, aceste controale sunt ca picătură într-un ocean, iar profiturile lor nu sunt afectate.
Facem apel la autorități sa nu se joace cu sănătatea noastră de dragul banilor. Apar informații noi și sunt acuzații extrem de grave. De ce nu se acționează, mai ales că e vorba de atentat la siguranța naționala. Cer seriozitate și fac apel in numele tuturor telespectatorilor să se facă aceele controale nu doar pentru o amenda mai mare sau pentru o șpagă in plus, ci pentru sănătatea noastră! Dacă tari ca Olanda și Belgia nu accepta așa ceva pentru consumul cetățenilor lor, ce trimit la noi toate gunoaiele? Trebuie sa avem procese internaționale! Cum poate primi România așa ceva? De aia nu suntem in Schenghen? Ca deranjam navele de droguri și fructe otrăvitoare? Va jucați cu moartea de-a dragul averilor!
Dar va zic ceva: nu va vor îndestula toți banii din lume făcuți necurat, pentru ca veți fi bântuiți de toți cei pe care i-ați ucis cu aceste substanțe folosite atenție pentru îmbălsămare. Daca asta acceptați de la cel mai înalt nivel, sa se consume droguri in scoli, sa nu avem condiții in scoli, salarii decente pentru profesori, reguli stricte pentru elevi, e clar că vreți eliminarea noastră ca la ruleta: cine are zile- bine; cine nu, aia e- un alt număr negru. Aparent sunt singura și singura am intrat in toate aceste subiecte. Dar acum ca le-am făcut nu pot sa ma opresc pana nu identific persoanele potrivite, care vor face un proiect național sa elimine aceste otrăvuri din țara noastră! Sa ne ocolească astfel de nave cu droguri și fructe toxice, sa nu pătrundă in depozitele din România, în piețele și supermarketurile din țara.
Aici nu mai vorbim de dublu standard, vorbim despre viața și moarte. Culmea e că nu știi și îți cumperi moartea. Și ajungi in sicriu, răpus de cancer și boli rare, toate plătite, culmea, cu bani grei de mâna ta. E important sa vedem care e dorința naționala. La alegeri pe cine veți pune ștampila? Pe proiecte sau pe figuri drăguțe? Poate se dorește îmbălsămarea în timpul vieții si la fel ca in cazul altor probleme Care au distrus identitatea. Suntem minoritari sau majoritari? Jurnaliștii Realitatea PLUS au cerut autorităților din portul Anvers rapoartele pentru anii 2020-2022, însă până la această oră nu am primit niciun răspuns. Așadar, indiferent de ce ne oferă viața, cu demnitate eu, Alexandra Păcuraru, vă invit să ne dăm mâna pentru România suverana.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.
