La cei 76 de ani ai săi, Gheorghe Roman este unul dintre maramureșenii care duc peste hotare portul tradițional. Coase opinci de mai bine de 50 de ani și nu își imaginează cum ar arăta o zi fără să lucreze măcar la o preche de astfel de încălțări. A lucrat ani de zile ca și fierar însă dragostea față de hainele tradiționale l-au îndemnat să îmbrățișeze acest meșteșug și primul gând când se trezește dimineața este să se apuce de cusut.
”Lucrez acuma de vreo 5 ani. Prima dată am făcut opinci acum 50 de ani, după asta a venit democrația asta cu hainele și a renunțat lumea la ele. Eu am lucrat ca și fierar 40 de ani, am făcut toate uneltele agricole care au trebuit, am 400 de căruțe făcute, plug, grapă. Mi-au trebuit mie o pereche de opinci,când m-am căsătorit cu soția mea noi am purtat opinci, erau la modă, apoi au apărut bocancii și pantofii dar eu sunt sunt foarte bucuros de ceea ce fac”, a spus Gheorghe Roman, opincar.
O vreme s-a renunțat la opinci, dar după numărul comenzilor pe care le are, Gheorghe Roman spune că tinerii se întorc la obiceiuri iar asta în bucură. Pentru ca opincile să fie de calitate, Gheroghe Roman a spus că el folosește numai piele. Dacă în urmă cu câțiva ani pielea era mai ușor de procurat de la țăranii care aveau animale, acum cu greu mai obține câteva bucăți de material de la fabrici.
“Le fac din piele, e foarte greu de opținut, de pe la fabrici am. Trebuie piele de animale dar nu mai avem animale că ne-am prea domnit, avem mașini, avem tractoare dar e păcat. Dacă le spui la tineri ce a fost în trecut nu le vine să creadă, zic că am fost înapoiați. În toate zilele se purtau opici, opinca era la bază, dar cât de sănătoase sunt, închipuiți-vă cum ar fi să fiți toată ziua balerină, cam ce ziceți, cum e?” a explicat Roman.
În ceea ce privește durata de viață a opincilor, Gheorghe Roman are propria lui teorie.
“Mă întreabă cât țin, dacă mergeți pe stradă și vă uitați vedeți oameni care nu au o jumătate de toc sau îl trag după ei, este altul care pășește așa de frumos, ca o pasăre. Te ține cât trăiești dacă pășești ca cel din urmă, depinde cum umblă. La mine opincile sunt literă de lege. În fiecare duminică și sărbătoare. Am fost și în București la festival și toată ziua am fost în opinci, nu se poate să nu iau opinci”, a precizat bătrânul.
Nu are un model după care face aceste opinci. Singurul tipar pe care îl are este în memorie.
“Nu am nicio tehnică, le fac din cap. Nu am niciun model, dacă îmi spuneți ce vreți să vă fac, aia vă fac. Este o diferență între opincile de femei și cele de bărbați, femeile trebuie să aibă model și pe părți, la bărbați le fac simple. Pentru model am o unealtă”, a mai spus opincarul.
Opincarul din Bârsana a făcut până acum sute de perechi de opinci. Câteva sunt răspândite prin diferite țări, iar multe dintre ele sunt purtate de maramureșeni în zilele de sărbătoare și tare și-ar dori să transmită mai departe acest meșteșug. Nu veniturile pe care le obține din vânzarea opincilor îl bucură, ci satisfacția că oamenii încă le poartă.
„Nu vă puteți închipui cu câtă plăcere lucrez. Eu abia aștept să mă trezesc să mă apuc de treabă. Nu cred că vă dați seama cu câtă dragoste lucrez”, a adăugat opincarul.
