De numele lui Pintea se leagă o serie de legende în care se regăsește și Maramureșul. Una dintre ele spune că acesta a fost haiducul care din dorință de a elibera populația română de sub jugul habsburgic a murit împușcat. Dovada vitejiei sale se poate vedea și acuma într-o biserică veche din localitatea Budești. Legătura sa cu Maramureșul a început când părinții l-au băgat slugă la cel mai mare bocotan din localitatea maramureșeană. Despre cărările pe care le-a bătut mai apoi haiducul dar și despre faptele pentru care a fost ucis încă își mai amintesc maramureșeni.
„Se spune că Pintea Vitezul ar fi poposit pe aceste meleaguri și ar fi fost slugă. A fost un om de mare statură, voinic, grabnic să îi ajute pe toți cei în nevoie și în momentul în care au venit tătarii, au trecut pe la Cârlibaba, Borșa, Budești și au mers în Șișești, acolo au fost întâmpinați de un grup de maramureșeni i-au bătut și l-au omorât pe hanul tătarilor. Înspăimântați fiind s-ar fi retras tătarii, mergând înapoi pe drumul pe care au venit. În Borșa sau în zona aceea, un alt grup de maramureșeni s-au adunat, au tăiat lemne de o parte și alta a drumului iar când au trecut tătarii pe acolo au dat drumul la lemne și au venit lemnele peste ei. Astfel au murit mare parte dintre ei, ceilalți fiind uciși iar prada a fost împărțită între cei care erau acolo, maramureșenii care au organizat totul. Printre ei s-a numărat și Pintea Haiducul căruia pentru faptele de vitejie i-ar fi revenit printre galbeni și cămașa de zale și coiful”, a explicat preotul Gheorghe Moldovan.
Zalele lui Pintea Viteazul haiducul legendar al Maramureșului sunt păstrate și acum într-o biserică veche din Budești. Maramureșenii au ținut cu orice preț ca dovada vitejiei haiducului să le aparțină chiar dacă la un momentdat au fost nevoiți să răscupere aceste veștminte.
„Coiful, ca și greutate, are 1,5 kg, cămașa 8,5 kg și fiind destul de grea trebuia un om pe măsură să o poarte. Pintea Viteazul a purtat-o și se spune că el însuși a lăsat în grija bisericii cămașa și coiful. În 1860 acestea se aflau la Budapesta, au fost luate de autoritățile maghiare și duse acolo iar credincioșii din Budești au făcut un efort uriaș adunând prețul cerut, 1000 de florini, sumă mare la acea vreme pentru a răscumpăra coiful și cămașa de zale și astfel au fost readuse în Budești”, a precizat preotul.
„Alături de el era o altă slujnică pe nume Călina care făcea mâncarea. El mânca tot timpul dintr-un blid de lemn, scrie în cronica bisericii, și slujnica aceia nu spăla blidul și punea mâncarea în blidul nespălat. Adunându-se în timp resturi de pe marginea vasului, în momentul în care el a primit partea lui acolo cu maramureșenii, a venit și a dat la cei a-i casei, a împărțit din banii primiți iar când a venit rândul slujnicei a zis să ia blidul lui că îi pune în el. Nu au încăput decât foarte puțini galbeni, spunând că lenea se plătește scump”, a mărturisit preotul din Budești.
Din anul 1860 de când au fost răscumpărate, cămașa de zale și coiful aparțin Bisericii Sfântul Nicolae din Budești, Josani. Nu de puține ori turiștii treg pragul lăcașului de cult și pentru a afla legenda haiducului Pintea. Budeștenii au găsit și o modalitate de a explica vizitatorilor din străinătate cine a fost Pintea.
„Oamenii vin, turiștii și aici mă refer la cei din străinătate nu știu despre Pintea Viteazul însă de obicei facem o asemănare cu Robin Hood. Când spunem de Robin Hood deja zâmbesc și își formează imaginea despre cine a fost Pintea”, a precizat Gheorghe Moldovan.
Lăcașul de cult care adăpostește cămașa de zale a lui Pintea este o biserică de lemn maramureșeană în chetori, datată în 1643. Biserica se deosebește prin turnulețele care sunt un element singular în arhitectura Maramureșului istoric.
“Biserica aceasta este situată în partea de jos a satului, cunoscută Josani, întrucât mai este o altă parte Susani, și acolo este o biserică veche. A fost construită în 1643 din lemn de stejar, fundația din piatră de râpă. Specifice acestei biserici, pentru zona Maramureșului sunt turnulețele, în vârful turnului sunt 4 turnulețe. Sunt singurele din zona Maramureșului. Mai există astfel de biserici dar în Lăpuș, din câte știu eu. Este singura și se spune că ar reprezenta faptul că se ținea un sfat al bătrânilor care avea putearea să ia decizii justiționare când era cazul”, a spus preotul maramureșean.
O parte din biserică a fost restaurată însă păstrează picturi și icoane din secolul al XVII-lea.
“A fost pictată de Alexandru Polehanschi, un pictor din această zonă. S-a schimbat partea de jos, tălpile și prin 1930 s-a schimbat partea de sus. Sunt câteva icoane vechi, icoana cu Ioan Botezătorul este pictată și pe verso, cu mântuitorul Iisus Cristos este pe verso, cealaltă icoană veche este cu Sfântul Nicolae, despre ea se presupune că ar fi făcut parte din biserica veche. Îniante de biserica acesta, ar fi existat o altă biserică și se spune despre aceste două icoane că ar fi de prin anul 1505. În altar, pictura a fost realizată de un alt pictor, Ianoș Opriș, undeva prin anul 1800 fiind păstrată mult mai bine”, a adăugat preotul.
Despre Pintea se mai spune că fura de la bogați ca să dea la săraci și că ar fi ascuns în munți comori care nu au fost găsite nici astăzi. Comoara lui Pintea Grigore, sau Pintea Haiducul cum este cunoscut de oamenii locului ar fi ascunsă în munții Gutâi într-o pivniță săpată în stâncă.
