Social· 3 min citire

17 aprilie - Zi de mare doliu pentru credincioși - Sfânta și Marea Vineri

17 aprilie - Zi de mare doliu pentru credincioși - Sfânta şi Marea Vineri

17 aprilie - Zi de mare doliu pentru credincioși - Sfânta şi Marea Vineri

Realitatea de Maramures
Scris de Realitatea de Maramures Publicat: 17 apr. 2020, 09:20

17 aprilie - Zi de mare doliu pentru credincioși - Sfânta și Marea Vineri

Sfânta și Marea Vineri este zi de doliu pentru că în această zi a fost răstignit și a murit Mântuitorul lumii. Zi aliturgică (nu se slujește Sfânta Liturghie), pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii și al vinului, iar cele două jertfe nu se pot aduce în aceeași zi.

Denia din Vinerea Mare cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, o alcătuire de slujbă în trei stări, cu o melodie frumoasă, cântată și de credincioși, pe care se cântă textele rânduite de Sfânta Biserică, texte numite Prohodul Domnului, ce se încadrează la slujba Utreniei din Sâmbăta Mare, Sâmbăta Sfintelor Pătimiri, și care se oficiază, de fapt, în seara de vineri.

Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormântarea Domnului.

Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, episcopul Persiei, pomenit în calendarul creștin ortodox la 17 aprilie, face parte dintre creștinii care au suferit în timpul persecuțiilor declanșate de regele persan Șapor.

În primele veacuri din istoria Bisericii, creștinismul s-a întins prin Mesopotamia, spre est în Persia și spre sud-est în regiunea caldeiană, unde s-au înființat comunități creștine la Seleucia și Ctesifon.

Din opoziție față de romani, care îi persecutau pe creștini, perșii îi tolerau. Mai târziu după Edictul de la Milan (313), creștinii au început să fie considerați de către perși spioni ai Imperiului Roman. La această poziție a autorităților ce a dus la persecutarea creștinilor, s-au raliat și slujitori ai cultului mazdeean și iudeii care trăiau în această zonă, încurajând declanșarea persecuțiilor.

Mai întâi au fost puse impozite mari și grele asupra creștinilor și au fost numiți vameși necruțători pentru a le aduna, obosind cu mari greutăți pe credincioși. După aceea, s-a trecut fără reținere la uciderea preoților și a slujitorilor Bisericii, la jefuirea averilor și chiar la distrugerea lăcașelor de cult.

Sfântul Simeon, episcop al cetăților persane Ctesifon și Salic, a fost prins și a fost adus înaintea împăratului, împreună cu doi preoți, Avdelae și Anania.

Legat cu lanțuri de fier, Sfântul Simeon nu numai că nu s-a înfricoșat de mânia aceluia, dar nici nu i s-a închinat. Întrebat fiind pentru ce nu se închină împăratului căruia de atâtea alte ori i s-a închinat, Sfântul Simeon a răspuns că mai înainte nu a fost adus la împărat în acest fel, și se închina, dând vrednică cinste împărăției lui. Dar acum, de vreme ce este adus ca să se lepede de Hristos, nu poate să se închine vrăjmașului Dumnezeului său.

Sfântul Simeon și cei doi preoți împreună cu mulți alți creștini au fost uciși prin tăierea capului.

În acel timp, pentru mărturisirea numelui lui Hristos, au pierit în acele locuri mulțime de oameni. După ce a trecut un an, a fost ucis în Vinerea Mare, Sfântul Azad, eunucul împărătesc, și împreună cu dânsul au fost uciși o mie de sfinți mucenici. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea de Maramures și pe Google News

Mai multe știri din Social