Am evoluat, însă lucrurile s-au schimbat și noile guverne Dragnea, Orban au reușit o altă performanță: să ne îndatoreaze țara cu dobânzi usturătoare care vor săraci bugetul copiilor și nepoților nostrii  pentru pensii speciale și ajutoare sociale

Unde s-a mai pomenit așa Ingeniozitate? Să te împrumuți pentru pensii, salarii și ajutoare sociale? Așa ajutor pentru bugetari? Așa reușim și noi să ieșim cu ceva în față. Toți se împrumută să investească în autostrăzi, infrastructură, educație, sănătate și așa mai departe… nouă în schimb ne place jocul de imagine, facem poze cu proiectele pe hârtie și trăim în armonie. Pe banii din împrumut, pentru că fierbe țara și bugetarul are nevoi! Dobânda nu mai contează, ca nu o plătim tot noi… o vor plăti copiii noștri și poate și copiii lor. Fără să le cerem dreptul îi forțăm să rămână fără viitor.

Datorii pe hârtii, să fii copil oare mai știi? Ce bine era odată când erai la mama acasă, fără griji sau stres sporit, tot confortul era oferit. Acum vrem nu vrem, trebuie să acceptăm că avem de tras nu glumă și nu vorbesc aici doar de o lună. Avem de tras zeci de ani să acoperim ce astăzi cheltuim. Nu noi, ci ei, cei mai grei. E dureros să pleci departe să muncești printre străini, să fii privat în fapte de micile bucurii. Bucurie că ești acasă, că ești printre ai tăi romani, că îți pupi pe frunte frații că te bucuri de ai tăi bătrâni.

Suferința e și mai mare când vezi că totul e în zadar, satele plâng de sărăcie și bătrânii plâng de dor că nici Smurdul nu mai ajunge la ușile lor. Ne-au vândut țara bogată și ne-au ajutat să migrăm, să muncim cu drag și spor sperând că ne vom întoarce pentru ultimele zile în al nostru popor.

Marea Unire e în inimile noastre și uniți cerem dreptate. Dacă nu mai avem ce să vindem, ca în cazurile PETROM sau Sidex hai să ne îndatorăm copiii, să le fie bugetarilor mai bine! Dacă tăcem nu înseamnă că nu vedem. Țara noastră nu va învia cât tot ei ne vor guverna. Vor fura, vor amaneta cât vor mai avea de unde. Când nu vor mai avea, în avioane private se vor urca și tihniti la soare vor sta.

Țara va rămâne în suferință, pădurile defrișate, industriile falimentate, școlile închise și spitale triste. Putem face ceva? Da, putem acționa și conștientiza!

Vă amintiți de creditul cu buletinul? Când din salariu s-au îndatorat oamenii de bună credință ca sa-și piardă mai târziu dreptul la locuință? Atunci au rămas pe drumuri fără casa. Acum că ne-am împrumutat, mă întreb: Oare rămânem fără țară? Ce vom pierde?